IULIA x Cosmic Studio: Cu oceanul am o relație specială – îl iubesc, îl respect, îl prețuiesc și totodată îmi este frică de el și de puterea lui

Cu un background în lumea PR-ului și o experiență de 7 ani în ale comunicării de conținut online, Iulia și-a descoperit pasiunea pentru foto-video pe vremea când ocupă postul de Communications Manager la Intro, un magazin cu mobilier de design contemporan și accesorii pentru casă. Pregătea articole pentru site care erau însoțite de fotografii făcute de ea, edita sau făcea grafică basic și filma în cadrul săptămânii de design din Milano, eveniment la care echipa Intro semna condica an de an.

Cu ajutorul prietenului ei, Sebastian (fotograf) și sprijinul colegilor, care i-au făcut cunoștință cu programul Adobe Premiere, artista a demarat astfel incursiunea în lumea foto-video. Precizează că “a fost un proces cât se poate de natural. Sau cel puțîn așa se vede acum, după mulți ani, mai precis vreo 9-10. 

Știam deja cu ce se mănâncă Photoshopul, pentru că mi-l instalase frate-miu când eram în liceu. Aveam și un Canon compact cu care mă jucăm, testăm fel și fel de efecte și făceam poze cu expunere multiplă. Sebastian (prieten și coleg de echipa) fiind fotograf, mă învață săptămânal câte un lucru nou, căutăm împreună inspirație prin reviste printate sau digitale, iar la Intro eram zi de zi înconjurată de colegi plini de idei și obiecte frumoase, numai bune de fotografiat. Aveam cam toate ingredientele necesare pentru a da șansă acestei rețete care s-a dovedit a fi de succes.

Iulia Constantin

Povestește-ne mai multe despre Cosmic.

COSMIC a luat naștere în 2015 când am plecat de la Intro și am decis să încerc să “make a living out of this”, adică din foto-video. Pe atunci eu eram mai mult concentrată pe filmat și editare video, iar Sebastian pe foto. Ne împărțeam joburile, fiecare cu ce știa să facă mai bine. Între timp lucrurile s-au schimbat și nu mă refer la faptul că s-au inversat rolurile, ci acum ne pricepem amândoi la ambele, hehe.

Cum am ajuns la “COSMIC”? Destul de simplu: este un mix al inițialelor numelor noastre – Constantin Iulia Cristina și Oros Sebastian Marcel. Nimic nu e întâmplător. “We are travelers on a cosmic journey” cum o spune și Coehlo.

Până acum călătoria a fost frumoasă, însă doldora de provocări ce-i drept. Dar să nu uităm ce plictisitor ar fi totul dacă nu am avea parte de ele. Și pentru că suntem conștienți că nicio afacere nu poate crește mult fără implicarea mai multor persoane, intenționăm să ne mărim echipa în următorii 2-3 ani, însă momentan facem față brief-urilor. Atunci când cerințele clientului depășesc puterile noastre de producție și bugetul este suficient de mare cât să mulțumească mai mult de două buzunare, întotdeauna apelăm la colaboratori care să ne ajute fie pe tehnic, fie pe creație.

Ce presupune mai exact munca unui videographer.

Multă practică, multe eșecuri și mai multe reușite. Sute de ore petrecute la filmări, poate și mai multe la postproductie. Un infinit de tutoriale vizionate pe Youtube și la fel de mulți bani investiți în echipament, cursuri online, offline, presets, LUTS, audio packs. Multe producții de cinema devorate, mii de publicații răsfoite. În concluzie, foarte mult research, organizare, logistică, inspirație și cel mai important, practică. Recomand tuturor tinerilor care vor să creeze conținut foto-video să accepte joburi și fără a fi plătiți. Orice proiect poate fi o provocare și o șansă de a învață ceva nou și de a adaugă ceva notabil la portofoliu.

Top 3 branduri cu care ai vrea să lucrezi.

RedBull – pentru că nu există producții video de sporturi extreme mai bine realizate decât cu suportul acestui brand.

Sony – pentru că sunt mare fană a produselor lor, iar majoritatea echipamentului pe care îl dețîn este produs de această companie.

Rip Curl, Hurley, BillaBong, The North Face, Patagonia, Burton sau orice alt brand focusat pe surf, snowboard, trekking și implicat în acțiuni de conservare și protecție a mediului înconjurător.

Cel mai tare proiect de până acum care te-a scos din zona de comfort. 

Cele mai țari proiecte sunt întotdeauna cele personale, iar unul dintre cele mai dragi se numește “Divine Timing” și este un fashion film, un proiect inedit în care am fost implicați 10 oameni și care a avut buget 500 lei, adică rovinieta și benzină până în Bulgaria și înapoi. Totul a pornit de la locație, fabulosul monument Shumen, pe care îl descoperisem online în urmă cu ceva ani într-un articol despre arhitectură din era comunistă. Apoi am prezentat ideea mea câtorva prieteni, am făcut echipa, scenariul, s-au ales costumele, personajele care vor performa în clip și la final muzică. Țin minte că ne-am urcat în mașini, am pornit din București pe la 10 dimineață, la 1 eram acolo, pregătit echipament, scouting live la locație, aranjat haine, make-up, hair…

La 3 eram gata de filmat. 1 scenariu nu foarte bine pus la punct, o locație pe care nu o mai văzusem live niciodată, 5 personaje de filmat atât separat, cât și împreună, toate astea in doar CINCI ore de lumina. A fost într-adevăr o provocare și o situație care m-a scos din zona de confort, însă nu mai mult decât de obicei, pentru că am avut parte de multe proiecte unde am fost la limita cu timpul. Am zis că dacă voi scrie vreodată o carte se va numi “Viață pe fugă”…

Care sunt avantajele și dezavantajele acestei meserii?

După 2 joburi 9 to 6 și unul part-time, am realizat că pentru mine este mult mai prețios timpul decât stabilitatea financiară. Așa că am decis să risc și să devin propriul meu șef, să îmi organizez programul cum știu eu mai bine, să plec în vacanțe și călătorii când vreau și să am libertatea de a lucra oriunde atâta timp cât am niște echipament cu mine. Așadar, avantajele ar fi nenumărate dacă mă întrebi pe mine: cel mai de preț este timpul liber, posibilitatea de a lucra remote, șansă de a-ți găși clienți ușor pe oriunde te-ai duce (aici intervin și abilitățile tale sociale), cunoști oameni din absolut toate domeniile, ajungi să descoperi locațîi cu adevărat speciale, orice proiect te învață ceva nou, deci nu prea ai parte de lucruri repetitive care să îți omoare creativitatea. Și la final, ajungi să lași ceva frumos în urmă ta, ce place ochiului și împlinește sufletul. 

Într-adevăr, poate nu am acea siguranță financiară de care se bucură un corporatist și acel salariu care îi asigura luna de luna confortul psihic și fizic. Dar știi cum e la noi, cei din industria foto-video, lucrurile pot merge excelent luna asta, iar în următoarea să uite toți clienții de ține. Mie una îmi place așa, că apoi  dacă mă obișnuiesc cu prea mult bine, nu o să mai am aceeași satisfacție când obțîn un proiect nou, haha.

Din perspectiva mea, cel mai mare dezavantaj pe care îl am că fotograf/ videograf este că uneori nu mă pot bucură întru totul de moment, de prezent și că sunt nevoită să îl trăiesc prin lentilă aparatului. E frustrant să faci setări, să schimbi obiective, să îți stabilizezi gimbalul când oamenii de lângă ține se bucură de un apus de soare sau de orice alt moment unic. Și în plus, noi suntem tot timpul cei care cară mult mai multe în spate decât ceilalți: camera, obiective, trepied etc. Iar că față, asta nu e tare plăcut și sănătos pentru coloana.

Ce simți și unde îți pleacă mintea atunci când filmezi?

Nu prea îmi pleacă nicăieri sincer. Sunt ochi și urechi la cadru tot timpul. Sunt atât de concentrată pe ceea ce fac  că uneori se mai supără prietenii când trec pe lângă mine și nu le răspund la salut sau întrebări. Nicio intenție rea la mijloc, dar chiar nu le am cu multitaskingul, cel puțin când vine vorba de filmat.

Care sunt joburile care îți fac cinste cel mai mult? Dar cele care îți displac.

Joburile bine organizate, cu un brief stabilit clar de la bun început, un deadline lejer și un buget care mă face pe mine că artist să mă simt apreciat și respectat. 

Iar joburile în general nu îmi displac, pentru că îmi place ceea ce fac, însă se întâmplă să dai de fel și fel de oameni care încurcă calmitatea și bunăvoința ta cu o slăbiciune și încearcă să profite de asta.

Ce background cultural ai? Ce autori, podcasturi, filme, profiluri de IG rezonează cu valorile și principiile tale.

Autori: Carlos Castaneda, James Redfield, Eric Emmanuell Schmitt, Sylvia Plath.

Podcasts: Ted Talks, TripLit, Ezra Klein show.

Filme: Almost Famous, Snatch, Hateful Eight, Bad Times at the El Royale, The Royal Tenenbaums, La La Land, The Imitation Game, Interstellar, Harry Potter series, Lord of the rings series, James Bond series, Wedding Crashers, Inglourious Basterds, Jojo Rabbit, Dunkirk, 1917, The Nice guys, 12 years a slave, GreenBook, Inception, Sin City, Deadpool, Guardians of the Galaxy, The Avengers, Batman (I’m a sucker for DC Comics and Marvel movies) și majoritatea filmelor de surf, snowboard, ski și skate.

Profiluri de IG: chelseakauai, Emmett_sparling, josiahwg, samkolder, filmmkrs, caseyneistat, accidentallywesanderson, photocinematica, azulik și orice profil surf/ snowboard-related.

Cum îți definești stilul că și artist? Ai o amprenta personală?

Îmi este dificil să vorbesc despre mine și să îmi caracterizez stilul într-un fel anume. Poate doar feedbackul comun pe care l-am primit de-a lungul timpului din partea oamenilor mă face să îmi definesc stilul că fiind “dreamy”, cald, lasă loc de visare. 

Deși am câteva producții care nu se regăsesc deloc în acest registru, ba din contra, sunt ușor sterile, tehnice și bizare. 

Poate nu mi-am modelat și conturat încă stilul astfel încât să devină unul recognoscibil. Sunt o persoană care încearcă un pic din toate, sunt empatică, mă regăsesc în tot și în toate.

Care este legătură dintre tine, surf și ocean?

Mi-ai atins coarda sensibilă. Dintotdeauna am fost fascinată de apă. Țîn minte când eram copil și mergeam la mare cu ai mei, stăteam ore în șir numai în apă. La țară la bunici la fel, plecăm la gârlă dimineață și mă intoarceam seară. În apă îmi găsesc liniștea, mă reîntorc la inocența, sunt doar eu cu mine și mă simt fericită. “This is my church.”

Iar cu oceanul am o relație specială: îl iubesc, îl respect, îl prețuiesc și totodată îmi este frică de el și de puterea lui. Scoate tot ce-i mai bun din mine, însă mă face să mă simt mică și umilă.

La fel și cu surful, te frustrează, te obosește, te sperie, însă senzația pe care o trăiești atunci când ești sus pe val nu se compară cu nimic pe lume, e greu de descris în cuvinte, ci mai degrabă de trăit pe proria piele. “Catch a wave, and you’re sitting on top of the world” – The Beach Boys

Fac surf pentru că mă ține prezența. Grijile și problemele nu își au locul pe placă, vrei nu vrei, le lași pe mal înainte să intri în apă. Te deconectează și reconectează cu tot ce este esențial: cu ține și natură.

De surf m-am apucat acum 8 ani când am plecat prima oară în Tenerife cu SupAcademy. Nu aveam niciun dubiu că nu va fi pentru mine. Știam că mă voi regăși în acest sport și va ajunge să îmi redefinească viață. Acum orice călătorie și vacanță trebuie să îndeplinească o condiție: “dacă sunt valuri, mergem!” Așa a început și colaborarea cu SupAcademy pentru care sunt foarte recunoscătoare. Alături de ei am trăit clipe priceless, am experimentat cât alții într-o viață, mi-am făcut prieteni minunați și am rămas cu cele mai epice materiale foto-video de pus la portofoliu.

Spune-ne ceva ce nu știm despre ține. 

Am vrut de nenumărate ori să renunț la această carieră. Mă comparăm tot timpul cu alții și nu pentru că așa sunt eu deep down inside ci pentru că asta tinde să creeze societatea în care trăim. Frustrare, invidie, neputință. Simțeam că tot ce fac, nu fac îndeajuns de bine. Nu că aș face-o acum, dar cred că esență mea, stilul de viață pe care l-am ales și experiențele pe care le-am trăit în ultimii ani m-au făcut să realizez cât de puțin îmi trebuie că să fiu fericită. Nu trebuie să câștig vreun Oscar sau să dețin cea mai pro camera că să mă simt împlinită. Nu trebuie să placă tuturor ce fac eu pentru că nici mie nu îmi place ce face toată lumea. Dar tot ce fac, încerc să fac cu mult drag, sinceritate, emoție și pasiune.

Ce sfaturi i-ai da variantei tale mai tinere, copilului tău interior azi, dacă te-ai întâlni cu el? Dar și self-advice pentru viitor.

Să învețe spaniolă și să facă școală de șoferi, haha. Sunt 2 lucruri pe care regret că nu le-am făcut până acum. Deci un sfat bun ar fi să nu mai amâne lucrurile pe care chiar dorește să le facă știind cu siguranță că îi vor fi de mare ajutor pe viitor.

Planuri de viitor?

Nu vreau să dezvălui multe, dar plănuiesc să mă mut o perioada din țară, să experimentez muncă și pentru clienți străini. Nu am făcut asta până acum și simt că e timpul!